Paine de casa
Am mâncat Sâmbăta cococi cu usturoi, la bunica mea din judeţul Giurgiu şi mi-am amintit de vremurile când îmi petreceam mai toate vacantele la ei. Mi-a lipsit paharul de vin care însoţea întotdeauna ritualul cococi cu usturoi, dar trebuia sa vin în Bucureşti Sâmbătă seara (se anunţase cod portocaliu).
Da, era ca un fel de ritual -nu conta ca aveam alt fel de mâncare ce urma sa fie servit la masa -când bunica punea aluatul la dospit eu şi bunicul ne pregăteam de ritual: eu curăţam usturoiul iar bunicul mergea la butoaie sa scoată o cana de vin -aveau ei o casa speciala de plastic, de un litru. Iar vinul -numai rosu făceau, din via de la câmp -si se scotea numai când trebuia băut, cu un furtun, din butoaiele de lemn!
Făceau atât de mult vin încât ajungea pana la Pasti fără sa lipsească de la nici o masa cana speciala de plastic, plina.
Si nu era weekend sa nu vina câte un unchi sau mătuşa la ţară în vizita şi sa nu plece cu un bidon de 3 sau 5 litri de vin!
Ce frumoase erau iernile la bunici; ce vremuri!
Da, aveam pana în 15 ani şi beam câte un pahar de 150 ml de vin la fiecare masa -câteodată beam şi 2. Si nu am devenit alcoolic -nici bunicul nu era alcoolic. Doar mâncam sănătos, ca la ţară!
Cocoace cu usturoi şi un vin rosu, de casa! Si-ntodeauna ne închinam înainte de a ne ridica de la masa!
Cocoace/-a -pentru cine nu ştie- este o pâine de diametrul unei pizze cu grosimea de maxim 2 centimetri făcuta pe vatra unui cuptor de jar sau pe o tabla speciala, pe aragaz . Are culoarea lipiei libaneze dar se serveşte calda pe cât posibil imediat după scoaterea din cuptor. Nu am găsit în DEX denumirea asta, dar noi în familie asa ii spunem.
