Geeo's blog

Sâmbătă seara în fata Decathlon-ului din Militari era o tânără care oprea, cu vorbe   dulci, trecătorii  sau clienții magazinului. Cand am intrat în   magazin am auzit felul în care se exprima și am tras concluzia ca este de pe la vreo   fundație  umanitara și strânge fonduri pentru cineva/ceva.

La ieșire am fost opriți de ea: ne ruga frumos sa o ajutam cu 20 de lei pentru ca vrea sa ajungă la “capătul lumii” sa vadă Coreea de Nord, Japonia  și dacă   consimțim și-i dam suma asta benevol ne mulțumește pana la ceruri sau putem primi, pe suma asta (sau mai mult) un pliant din care sa aflam mai multe despre visul ei. Modalitatea asta de a face rost de bani pentru un vis m-a lăsat perplex mai ales ca avea tupeul sa insinueze ca pliantul ei are și rol de chitanță.

Hai sa fim serioși: dacă vrei sa-ți îndeplinești un vis nu începi prin a cerși ca pornești greșit din start. Recomandat este sa cauți unul sau mai mai multi sponsori, sa muncești foarte mult (pentru a strânge suficienți bani) sau sa împrumuți de la rude, nu sa te duci unde crezi tu ca sunt mai multi aventurieri  și ii rogi sa-ți plătească fiecare câte o noapte de cazare.

Daca nu ai din start bani sa pleci, mai bine nu-ți faci planuri atât de mari -riști  un eșec în cel mai fericit caz (acasă) sau riști sa ramai fără bani prin China  dacă   nu ai suficienți și pentru cheltuieli neprevazute.

De la noi nu a primit nici un ban deoarece nu incurajam cerșetoria, indiferent de forma în care se prezintă.

Cunosc multe persoane care au călătorit sau călătoresc prin Asia cu banii strânși din munca lor, pe banii prietenilor (pe care ii răsplătesc la întoarcere) sau cu ajutorul sponsorilor (cei care îmi vin acum în minte sunt: Mihai Barbu, echipa Paramongols, cei de la The Black Sea) după ce și-au încheiat conturile cu angajatorii ori au primit concedii de 3-5 luni.