Acum câteva zile a văzut soţia mea în catalogul Cora o canapea micuţa (pentru copii), ieftina şi frumuşica şi ce s-a gândit: hai sa-i luam şi fiului nostru ca în mod sigur o sa-i placa. Preţul din catalog era 129 lei.
A doua zi, când a ajuns “la raft” a văzut-o, i-a plăcut dar nu avea cum sa o ducă acasă, pentru ca venise pe jos deci a hotărât sa meargă a doua zi cu maşina sa o cumpere.
A doua zi merge frumos în magazin la raftul cu mobilier sa ia canapeaua pentru copil unde constata ca nu mai era -întreabă repede un “helper” de raion dacă mai au pe stoc/în depozit şi tipul, după ce verifica stocul ii răspunde ca nu mai au. E, asa se întâmplă când vrei sa cumperi mobilier din Cora, păcat totuşi ca era speciala pentru copil şi se potrivea exact în locul în care a fost pătuţul de copil -s-a gândit: Daca tot a venit în Cora, ce şi-a zis: hai sa fac restul de cumpărături. S-a plimbat ea cam 30 minute prin supermarket, a cumpărate d-ale casei şi în drum spre case a mai aruncat un ochi spre coltul cu mobila unde ce credeţi ca a văzut? Canapeaua pentru copii -era acolo, ba avea şi un cub de plus peste ea, sa de senzaţia ca nu s-a mişcat de acolo de o luna! Asta da noroc -de mult vroiam s-o cumpăr! O ridica frumos în căruţ şi direct spre casa de marcat.
La casa i-a mai trecut din elan când a aflat ca preţul de vânzare este de fapt 169 lei. Credeţi ca a renunţat sa o mai cumpere? -Nu, dar s-a înscris în clubul celor păcaliţi de preţul afişat.
Cora, eşti o rea şi profiţi de dragostea părintească!