Aseară la coada în Cora.
În fata mea o doamna intre vârsta a 2-a şi a 3-a ( ;-) ) fără nici un produs în mana, cos sau căruţ de transportat cumpărături. Vorbea cu un tip mai tinerel cu 2-3 ani decât ea, care avea un cos cu 3-4 produse -strictul necesar- aflat la o coada imediat lângă cea la care ma aflam eu şi doamna.
Trec 5 minute, avansam spre case.
Doamna: -Vi tu aici, sau vin eu la tine?!
Tipul: -Nu ştiu, mai stai puţin!
Mai trec 2 minute:
D: -Cum facem?
T: -Vino aici!
D: -Eşti sigur?
T: -Da!
D: -Hai sa mai stau puţin!
Ma uitam la ei şi ma minunam: romanul tot pe smecherii este pus, pe furtişaguri, pe făcut fente, pe luat din fata!
Romanul nu vrea sa-şi asume nimic, nu vrea sa rişte deloc -pentru a-i merge mai bine (mai repede) e în stare sa calce în picioare pe oricine. Sunt secrete învăţate în 30 ani de stat la cozi şi la care nu vor sa renunţe nici acum, ca-s mai cool asa.
Am mai întâlnit genul asta de oameni în trenuri: venea câte un tip cu 3 sacoşe şi ocupa cu ele încă 3 locuri -nu conta ca nici una dintre persoanele pentru care erau ocupate nu-şi cumpărau bilet (observam asta când venea nasul) şi veneau la locuri când trenul se punea în mişcare; nu conta ca prostimea, copii sau oamenii în vârstă mergeau in picioare doar pentru ca au venit cu 2 minute mai târziu decât plasatorul sacoşilor!
Asta ne este ţara, asta ne este educaţia! Vrem sa se schimbe ceva în bine dar nu la noi -noi sa rămânem tot smecheri, cum ne place.
Later edit
Acelaşi stil l-am observat (tot în Cora) şi la frizerul cu orientare sexuala in-doi-elnica.
[ad#ads-geeo1-060210]
Acum câteva zile a văzut soţia mea în catalogul Cora o canapea micuţa (pentru copii), ieftina şi frumuşica şi ce s-a gândit: hai sa-i luam şi fiului nostru ca în mod sigur o sa-i placa. Preţul din catalog era 129 lei.
A doua zi, când a ajuns “la raft” a văzut-o, i-a plăcut dar nu avea cum sa o ducă acasă, pentru ca venise pe jos deci a hotărât sa meargă a doua zi cu maşina sa o cumpere.
A doua zi merge frumos în magazin la raftul cu mobilier sa ia canapeaua pentru copil unde constata ca nu mai era -întreabă repede un “helper” de raion dacă mai au pe stoc/în depozit şi tipul, după ce verifica stocul ii răspunde ca nu mai au. E, asa se întâmplă când vrei sa cumperi mobilier din Cora, păcat totuşi ca era speciala pentru copil şi se potrivea exact în locul în care a fost pătuţul de copil -s-a gândit: Daca tot a venit în Cora, ce şi-a zis: hai sa fac restul de cumpărături. S-a plimbat ea cam 30 minute prin supermarket, a cumpărate d-ale casei şi în drum spre case a mai aruncat un ochi spre coltul cu mobila unde ce credeţi ca a văzut? Canapeaua pentru copii -era acolo, ba avea şi un cub de plus peste ea, sa de senzaţia ca nu s-a mişcat de acolo de o luna! Asta da noroc -de mult vroiam s-o cumpăr! O ridica frumos în căruţ şi direct spre casa de marcat.
La casa i-a mai trecut din elan când a aflat ca preţul de vânzare este de fapt 169 lei. Credeţi ca a renunţat sa o mai cumpere? -Nu, dar s-a înscris în clubul celor păcaliţi de preţul afişat.
Cora, eşti o rea şi profiţi de dragostea părintească!
[ad#ads-geeo1-060210]
