“Copii nu au voie sa se joace cu focul!”
Auzeam des atenţionarea asta când eram mic. Este şi unul dintre motivele pentru care nici nu vedeam cutia cu chibrituri -sa am şansa sa o ating sau sa ma joc cu ea nici nu mai spun.
Pe acelaşi principiu nu aveam voie inclusiv pe lângă prizele de curent şi ţin minte ca luam parte des la şedinţe cu părintii (acasă) în care mi se explica de ce nu am voie sa bag diverse obiecte în găurile prizei de perete; aflam cat este periculos sa ma aplec peste balcon şi geam sau pentru ce nu-mi este permis sa deschid uşa la străini şi sa vorbesc cu necunoscuţi pe strada, etc.
Categoric am avut o copilărie domestica suprimanta pentru ca am făcut parte din generaţia cu cheia de gat, obligata sa înveţe şi sa conştientizeze eventualele pericole pe care le pot întâlni copii. Toate pentru a fi cat mai safe!
Mi-am amintit toate chestiile astea (comice acum dar foarte practice atunci) citind aberaţia cu jucăriile pentru copii din grădiniţe, jucării care imita aparatele electrocasnice!
Cum este posibil sa dai unor copii, la o vârsta atât de frageda, jucării de acest gen? Iţi mai poţi lăsa apoi copilul singur acasă după ce-l iei de la grădiniţă unde a învăţat sa gătească sau sa dea cu aspiratorul? Daca îşi propune sa se joace cu ustensilele reale? Si-mi amintesc de cazul unui băieţel, în vârstă de 4-5 ani, care şi-a ciopârtit surioara mai micuţa pentru ca a vrut sa se joace de-a doctorul-chirurg, asa cum a văzut la TV…
Oare cei care vor sa facă achiziţiile astea se mai gândesc şi la altceva în afara de profit? La implicaţii, de exemplu!?
