Paine de casa
Am mâncat Sâmbăta cococi cu usturoi, la bunica mea din judeţul Giurgiu şi mi-am amintit de vremurile când îmi petreceam mai toate vacantele la ei. Mi-a lipsit paharul de vin care însoţea întotdeauna ritualul cococi cu usturoi si asta deoarece trebuia sa vin în Bucureşti Sâmbătă seara (se anunţase cod portocaliu).
Da, era ca un fel de ritual, Nu conta ca aveam alt fel de mâncare ce urma sa fie servit la masa; când bunica punea aluatul la dospit eu şi bunicul ne pregăteam de ritual: eu curăţam usturoiul iar bunicul mergea la butoaie sa scoată o cana de vin -aveau ei o cana speciala de plastic, de un litru. Iar vinul -numai rosu făceau, din via de la câmp -şi se scotea numai când trebuia băut, cu un furtun, din butoaiele de lemn! Făceau atât de mult vin încât ajungea pana la Paşti, fără sa lipsească de la nici o masa cana speciala de plastic, plina.
Si nu era weekend sa nu vina câte un unchi sau mătuşa la ţară în vizita şi sa nu plece cu un bidon de 3 sau 5 litri de vin!
Ce frumoase erau iernile la bunici. Ce vremuri!
Da, aveam pana în 15 ani şi beam câte un pahar de 150 ml de vin la fiecare masa -câteodată beam şi 2. Si nu am devenit alcoolic -nici bunicul nu era alcoolic. Doar mâncam sănătos, ca la ţară!
Cocoace cu usturoi şi un vin rosu, de casa! Si-ntotdeauna ne închinam înainte de a ne ridica de la masa!
Cocoace/-a -pentru cine nu ştie- este o pâine de diametrul unei pizze cu grosimea de maxim 2 centimetri făcuta pe vatra unui cuptor de jar sau pe o tabla speciala, pe aragaz. Are culoarea lipiei libaneze și se serveşte calda, pe cât posibil imediat după scoaterea din cuptor. Nu am găsit în DEX denumirea asta, dar noi în familie asa ii spunem.
