Mașina rula încet. Tocmai intrasem și știam ca mai sunt doar cîteva minute pana la destinație. Timpul se încăpățîna sa treacă din ce în ce mai greu, parca se dilatase și el din cauza căldurii insuportabile. Vizita la gradina botanica pica exact în miezul zilei și probabil căldura era unul dintre motivele pentru care era programata asa. Noroc cu traficul, suficient de scăzut. Observ ca în partea asta de lumea, în aceasta perioada, nu prea se plimba lumea cu mașina fără un motiv întemeiat. Majoritatea suntem turiști.
Conduceam eu. La cafeaua de dimineață convenisem cu Edgardo sa șofez și sa-i ofer posibilitatea să-și exercite vocația de ghid. Șotiile, cuminți pe bancheta din spate, admirau tabloul natural oferit de drumului de coasta. Se auzeau valurile.
Ajunși la un semafor avem însa “norocul” sa prindem rosu. Oare aveam nevoie de aceasta pauza?
-Edgardo, nu mai am răbdare, parca drumul nu se mai termina. Rup bariera și trec pe rosu!
-Treci, dacă vrei sa dea avionul peste noi!
Welcome to Gibraltar
Urma sa traversam pista unuia dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume. Si printre cele mai atipice.
Acum câţiva ani, la TVR parca, era o emisiune care se numea “Am întâlnit şi romani fericiţi!” -realizatorul călătorea din Australia, State, tari din America de Sud, etc unde vizita familii de emigranţi romani care prin munca au realizat ceva în tarile de adopţie, se bucurau de viata şi nu uitau totuşi de unde au plecat… La aceea emisiune ma gândesc de ceva timp de când urmăresc o frumoasa poveste din Spania. Ca sa parafrazez puţin, pot spune: Citesc gândurile unor romani fericiţi!
M-am hotărât sa va spun şi vouă cine-s romanii mei fericiţi şi va invit sa le vizitaţi blogurile, sa le fiţi alături, sa ii încurajaţi şi mai ales sa le spuneţi La multi ani! :)
Vis de toamna & Neamţu (Gura la ureche)
Iata ca extremele încep sa definească România!
Dupa ce în urma cu câţiva ani am stabilit (tristul, zic eu) record cu baba ce-şi dorea cu orice preţ un copil (şi l-a obţinut ca şi cobai al Maternităţii Giulesti) iată zilele acestea în Spania o fetita în vârstă de 10 ani (de etnie rroma şi) de cetăţenie romana, naşte!! Tatăl este un ţigănuş de 13 ani!
Învăţaţi deci foarte bine engleza sau alta limba de circulaţie internaţională şi în călătoriile în afara tarii nu dezvăluiţi sub nici o forma ca sunteţi din tara asta dacă vreţi sa fiţi trataţi ca oameni normali! Ne mai ajuta doar culoarea pielii!
Va recomand articolul România şi triburile africane de pe neamtu.romascani.ro
Un tip vrea sa facă înconjurul lumii cu bicicleta!
Ce mi se pare ciudat este ca şi-a amputat piciorul ca sa poată participa la întrecerile sportive ale persoanelor cu handicap!
Si încă una: omul face judo de 22 de ani -adică de la vârsta de 3 ani -sa înţeleg ca a luat o pauza? Ca nu ies în total decât 25 de ani!
[ad#unit-link-articole]
