Mâncare gătita tradiţional, la foc de lemne

Am fost Duminica trecuta la bunica din Giurgiu si pentru a sărbătorii vizita aceasta ne-a tăiat un cocos din bătătură. Dacă tot era frig pe afara şi nu aveam altceva de făcut am rămas lângă ea la stat de vorba în timp ce-l prepara.
Ma uitam, ma minunam şi în acelaşi timp ma întrebam ce înţelege fiul meu de 2 ani din toată povestea asta 100% naturala -cu băgatul cocosului tăiat într-o oala cu apa fiarta, curăţarea de pene, finisarea la flacăra aragazului, spintecarea, etc.

Este la bunica mea în bucătărie ce o sa vadă copii noştri în curând numai la Muzeul Satului: putinei, diverse ceaune, făcăleţe, diverse oale (de lut), ulcior pentru apa, copaie de pâine, ciur. Câţi dintre copii noştri vor şti cum se face maioneza sau frişcă de casa, cum se curata un dovleac pentru plăcintă, cum se face pâinea de casa, cum se pun găinile la clocit, cum de face vinul…

Cred ca în România în următorii 20 de ani se vor pierde tradiţii şi obiceiuri învăţate în sute de ani. Ce sa facem pentru a păstra modalităţile astea simple de gătit, cel puţin?

“Daca ne taie ăştia curentu” (vorba lui Ion Cristoiu) ce facem -murim de foame şi de comoditate ca nu am fost în stare sa transmitem/învăţam sa gătim fără ajutorul mixer-ului, robotului de bucătărie, a cuptorului cu micro sau a super-râzătoarei, a pungii magice şi a cubuleţului baza, etc.