Cum este posibil ca din plictiseala sa vi la mine la ușa si să mă acuzi ca ti-am zgâriat mașina acum 3 luni si de dimineața ti-am spart o roata –fără sa știu cel puțin care este mașina ta sau sa te fi văzut pe tine (ca prieten al unei vecine) vreodată la fata?
Cum poți dormi tu in noaptea aia când ști ca mi-ai pătat reputația si nu ai acceptat deloc faptul ca nu exista nici un motiv pentru care sa fiu învinuit de găinăriile de care mă acuzi?
Ce tupeu poți avea sa-mi ceri “sa nu se mai întâmple!” si sa faci tot tu, un plictisit de viața, pe dumnezeul-a-tot-stingător-de conflicte cu faze de genul “trec peste asta dar data viitoare nu v-a fi bine!”
Daca vroiam sa-ti atrag atenția ca ai parcat pe locul meu de parcare (deși nu am loc de parcare, dar sa presupunem ca as fi egoist si as gândi ca dumnezeul locurilor de parcare), nu ti se pare ca te-as fi atenționat înainte altfel, făcând de ex. faze de căcat de genul ridicat ștergătoare sau venind la tine la ușa sa-ti reproșez ca nu am unde sa-mi las mașina?
Daca vroiam sa-ti fac un rău iți spărgeam doar o roata? -Ieșeam din scara in care stau si intram liniștit la loc, conștient fiind ca in Militari vecinii știu si ce mânaci, nu mai zic ca sigur putem fi văzut? Mai aduci si dovada faptul ca eram îmbrăcat intr-o veste roșie –chiar daca eu nici măcar nu am o vesta roșie!?
Daca eram vinovat, mai doream sa fiu pus fata-in-fata cu martorul imaginar pe care-l aveți pentru a va demonstra ca e vorba de o confuzie? Mă mai milogeam de voi sa mă credeți ca nu am nici o motivație si ca nu-mi sta in caracter sa fac ceea ce voi stiti ca as face?!
Cat de prost sa fi sa zgârii o mașina din fata blocului in care locuiești, ziua in amiaza-mare. Sau sa spargi doar o roata, știind ca nu-l deranjezi pe proprietar mai deloc, pentru ca oricum are roata de rezerva? Iar daca zici ca ti-am spart eu si roata aia.. de ce ti-o spărgeam lăsandu-ti posibilitatea sa o poți vulcaniza la loc? Nu era normal ca la riscul la care mă expuneam sa-ti stric iremediabil anvelopa cu un cuțit, de ex.?!
De ce nu ai fost de acord sa merg la Politie sa cer sa ne medieze si sa-ti rezolve problema imaginara sau nu dar pentru care eu nu am nici o vina?!
Acceptați ca si eu am mașina –si nu mi-ar conveni sa mi-se-ntample ce ați pățit voi; am copil si nu as risca (pentru o anvelopa) sa stau nici măcar 24 de ore departe de el, am o imagine la care țin si care vreau sa rămân nepătata si mai ales am niște principii pe care le prețuiesc…
Restul… Prietenii pe care ii aveți, datoriile pe care nu le-ați plătit sau conflictele pe care nu le-ați stins… sunt problemele voastre. Toate au prețul lor! Dar nu mă puneți pe mine sa plătesc, ca nu sunt fratele niciunuia dintre voi.
Am sa continui sa o salut pe vecina cea ferm convinsa ca vorbește cu un infractor –am sa te salut si pe tine, ca acum te cunosc (poate prea bine) dar am sa aștept si ziua in care va ve-ti cere scuze!…
